Oamenii se gândesc la lucruri ca având o anumită valoare, mașina are o valoare, o clădire are altă valoare, și nu este vorba despre prețul în bani, ci valoarea lor pentru care oamenii sunt dispuși să plătească în bani.
De asemenea, viața are o valoare, animalul de companie, alți oameni, cei apropiați, pe toți punem o valoare.

Valoarea unui lucru pentru un om se vede în funcție de cât e dispus să renunțe pentru acel lucru, cât e dispus să dea. Pentru o casă omul e dispus să dea mult timp și trudă, dar pentru cei dragi e dispus să renunțe la tot, așadar pentru acel om cei dragi au mai multă valoare decât toate la care e dispus să renunțe.
Totuși sunt și oameni care pun valoare pe influență și avuții mai mult decât pe cei apropiați, prin faptul că sunt dispuși să renunțe la cei apropiați pentru a obține mai multă influență și bogăție.

Însă, la nivel de bază, ce face ca un om să pună o anumită valoare pe lucruri și ființe? De ce au lucrurile valoare în primul rând, ce le dă valoarea?
O sticlă de apă are o valoare la munte, unde sunt multe izvoare, și alta în deșert, însă ce valoare are apa dacă nimic nu ar exista? E greu să ne gândim că apa ar avea vreo valoare dacă nu este nimeni să o bea, nici o plantă să o ude, nici un pește care să înoate în ea.
Așadar, lucrurile nu au valoare în sine, ci valoarea este dată de aprecierea pe care noi o avem pentru acel lucru, cât de dorit este.

Valoarea nu este în lucrul în sine, ci în cât de apreciat și dorit este un lucru, sau spus mai cuprinzător, valoarea este dată de cât de mult iubești ceva. Ce iubești cel mai mult are cea mai multă valoare, și ce iubești puțin are puțină valoare pentru tine.
Este banal, am putea spune, dar aici sunt niște implicații. Un om nu iubește banii pentru că banii au o valoare, deși așa credem, ci banii au valoare pentru că omul îi iubește, și îi iubește pentru că îi sunt utili pentru a obține lucruri. Dacă omul nu mai iubește banii pentru că nu îi mai trebuie, atunci ei nu mai au nici o valoare pentru el. Deci dragostea dă valoare lucrurilor din jur, nu iubim pentru că au valoare, ci au valoare pentru că iubim.

În Isaia 43:4 putem vedea această idee de valoare în funcție de cât ești dispus să renunți pentru acel ceva:
„Pentru că ai valoare în ochii Mei, pentru că ești onorat și pentru că te iubesc, voi da oameni pentru tine și popoare pentru viața ta.”
Știm că pentru ceea ce iubești cel mai mult ai da totul, chiar și viața ta. Asta dacă nu cumva viața ta e ceea ce iubești cel mai mult, pentru că atunci ai da totul pentru viața ta, vedem asta în Iov 2:4
„Atunci Satan I-a răspuns lui Iahve: «Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viața lui.»”
Ce are cea mai mare valoare pentru tine arată ce iubești de fapt cel mai mult, și vezi ce iubești cel mai mult după cât ești dispus să renunți pentru acel lucru.

În concluzie, privind în jur, trebuie să realizăm că ce este în jur are valoare pentru că le iubim, nu le iubim pentru că au valoare. Fără dragoste nu există valoare.
Este interesant că dragostea este aceea care dă valoarea chiar și banilor sau bunurilor.

Când simțim că nu găsim valoare in viață, limitarea nu este în lucrurile din jur, ci în cât iubim. Nu ne trebuie altceva mai valoros, ci eu să iubesc. Respectiv să văd ce mă oprește din a iubi.