Următorul text vine dintr-o serie animată și spune:
„Crăciun Fericit, Kirito. Atunci când citești asta, eu nu voi mai fi. Stai în viață ca să poți vedea sfârșitul acestei lumi și să descoperi de ce a fost creată. Asta îmi doresc.”

Mi-a atras atenția „să vezi sfârșitul acestei lumi și să descoperi de ce a fost creată”. În momente tragice, teoriile care spun de ce este lumea așa, nu cuprind toată amploarea întrebării.
„De ce?..” este o întrebare cu o greutate inimaginabilă pentru cel care trăiește acele momente, iar răspunsul trebuie să aibă la fel de multă „greutate”.

În acel text se vorbește despre speranța că la sfârșitul acestei lumi plină de suferință vom înțelege de ce a fost creată. Atunci vom găsi un răspuns la „de ce?”, care să aibă suficientă greutate încât să poată răspunde în final întrebării.

Sfârșitul poate aduce realizări profunde, iar acolo găsești răspunsuri care au „greutate”. Unul dintre cei mai înțelepți oameni spunea: „Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta.” Eclesiastul 7:2

Uneori a ne gândi la aceste lucruri este „prea mult”, apar tot felul de gânduri și renunțăm, ne gândim la altceva pentru că ne simțim depresivi și fără vlagă.
Însă aceasta arată un gol mare în „sensul vieții” pe care îl ascundem, suprimăm, nu vrem să ne gândim.
Însă avem nevoie să înfruntăm acele dileme pentru că ele stau la baza sensului vieții; sunt acele întrebări „grele” la care pare imposibil să găsim un răspuns satisfăcător. Aceea este casa de jale.

Oamenilor le este mai ușor să treacă pe lângă și să meargă în casa de veselie, și mulți chiar cred că e mai bine. Însă sufletul lor are mai multă nevoie să fie în casa de jale, pentru că stând acolo te vei preocupa cu lucrurile care cu adevărat contează, nu cu o bucurie superficială în ignoranță.
Este greu, dar așa trebuie să fie, și fizic creșterea apare făcând antrenamentul dificil, nu stând confortabil.
A merge în casa de jale este antrenament pentru minte, pentru a afla sensul vieții. Desigur, ca orice antrenament, poți face prea mult și atunci ai o cădere, dar trebuie făcut regulat, chiar dacă este greu, avem mare nevoie de el. La sfârșitul vieții noastre ne vom dori să fi făcut ce contează cu adevărat în viață, dar atunci este prea târziu; așadar avem nevoie acum să mergem acolo, să înțelegem ce contează.

Luați acele situații dificile și dați-le atenție, întrebări despre suferință, nedreptate, nu le „băgați sub covor”, ci căutați calculat răspunsuri, observând lucruri.
Vorbim despre fericire și împlinire, dar în sinea noastră ascundem multă tristețe pe care o ignorăm. Nu o mai ignorați, acum este timpul să începeți acel „antrenament” greu în descoperirea sensului vieții și a răspunsurilor cu „greutate”. Pentru că acelea nu te vor ajuta doar pe tine, ci și pe cei care sunt în momente dificile.
Teoriile făcute la fericire nu rezolvă suferința omului, doar o ascund mai mult. Așadar, mergi mai des în „casa de jale”, du-te intenționat, nu aștepta să vină ea la tine, pentru că va veni oricum, dar atunci va fi prea târziu. Așa că mergi acum.