În 1950, Curt Richter a făcut un experiment în care punea șobolani într-un recipient cu apă din care nu puteau ieși și erau nevoiți să înoate pentru a supraviețui. Aceștia înotau aproximativ 15 minute, după care erau epuizați și se înecau.
Însă șobolanii care erau salvați chiar înainte de a se îneca, erau uscați și li se dădea o pauză. Când aceștia erau puși din nou în recipientul cu apă, rezistau timp de 50 de ore.

Acest experiment a fost numit „Hopelessness experiment” și arată cum speranța schimbă într-un mod dramatic răspunsul psihic și fizic. În prima fază, când nu vedeau nicio scăpare, rezistau 15 minute, după care se înecau. Dar cei care au mai fost salvați din acea situație și aveau speranța că vor fi salvați din nou, au rezistat între 40 și 60 de ore. De la 15 minute în prima fază, când nu aveau speranță, până la chiar 60 de ore atunci când aveau speranță.

De asemenea, sunt multe cazuri de oameni naufragiați și prizonieri de război care arată că cei care aveau speranță și scop rezistau mult peste așteptările medicale.
Speranța joacă un rol deosebit de important chiar și în lucrurile de zi cu zi. Mă uit la viitorul apropiat sau îndepărtat cu speranță sau cu deznădejde? Indiferent cât de fără scăpare pare situația în care suntem, fie că este vorba de lupta cu păcatul din noi sau de situații din viața de zi cu zi la care nu găsim o soluție, speranța ne ajută să nu renunțăm în ciuda oricăror greutăți și să mergem înainte încrezători.

Însă cum pot avea speranță atunci când situația se arată deznădăjduită? Pentru a putea avea speranță în orice tip de situație există o singură cale: încrederea în Acela în a cărui stăpânire sunt toate lucrurile. Știu că în controlul Său este fiecare situație în care mă aflu și am încredere că planul Său e bun chiar dacă eu nu văd acest lucru, chiar dacă situația pentru mine pare deznădăjduită. Știu și cred că, indiferent cât de aspre vor fi situațiile prin care trecem, Dumnezeu îngăduie doar ceea ce este cel mai bine pentru noi și pentru cei din jur.
Asta nu înseamnă că nu vom trece prin greutăți sau că lucrurile se vor rezolva ușor, ci înseamnă că orice lucru care este îngăduit, fie el chiar cel mai rău din perspectiva noastră, este cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla în acel context.

Adică, spre exemplu, cutremurul din ’77 este cel mai bun lucru care se putea întâmpla în acel context? Când se întâmplă o tragedie în familie, la nivel personal, național sau global, acela este cel mai bun lucru care se putea întâmpla pentru acel context?
Intuitiv și emoțional nu are sens, dar să cercetăm rațional. Dacă Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor și dacă este un Dumnezeu bun, atunci orice îngăduie, o face pentru că este bine să îngăduie. Dacă ar fi fost rău să îngăduie un anumit lucru, dar El îl îngăduie, atunci a făcut ceva rău; așadar, nu mai este un Dumnezeu bun.
Dacă Dumnezeu nu este în control total, atunci El nu ne poate apăra de lucrurile care nu sunt sub controlul Lui, iar în această situație frica și teama nu pot fi biruite, iar speranța dispare.
Dacă în trecut s-a întâmplat ceva care nu trebuia să se întâmple, deoarece Dumnezeu nu a avut control sau a îngăduit ceva ce nu trebuia îngăduit, atunci nu avem nicio garanție că pe viitor nu se va întâmpla la fel și suntem în nesiguranță.

Noi poate nu înțelegem de ce sunt îngăduite anumite lucruri, dar avem încrederea că cineva este în control, și că Acela care este în control este bun, așadar îngăduie doar ceea ce este cel mai bine. Aceasta este credința care ne dă speranță indiferent de situație și ne ajută să stăm în picioare chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum le-am planificat.
„Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor și este un Dumnezeu bun.” Dacă chiar am crede acest lucru, am putea înainta cu speranță, indiferent ce ni s-ar întâmpla. Fie că lucrurile vor merge bine sau rău, sunt cele mai bune lucruri care se pot întâmpla pentru acea situație, deoarece Dumnezeu este bun.