De ce ne simțim uneori lipsiți de energie, iar alteori atât de energici încât parcă am putea face orice?
Atunci când mintea crede că este într-un mediu cu beneficii reduse, limitează consumul de energie pentru “timpuri mai bune” în care merită să o consumi.
Dar când mintea crede că este într-un mediu în care investirea energiei aduce beneficii, atunci ridică din acele limite și simți că ai mai multă energie.

Mă simt energic atunci când dau energie mai departe, când o consum, și mă simt epuizat atunci când mintea păstrează energia și pune limite în a o consuma.

Consumul de energie și obezitatea sunt strâns legate între ele. Grăsimea este energie “pusă la păstrare” pentru vremuri în care merită să o consumi, pentru că, dacă o consumi acum, nu primești suficient în schimb.

Dar ce așteaptă mintea să primească în schimbul consumului de energie? Pe scurt, dragoste. Mai concret, vrea să simtă că merită, că are sens, să se simtă bine.
Acesta este parametrul după care mintea hotărăște să pună limite și să nu mai ai energie (pentru că o pune la păstrare) atunci când sensul lipsește, sau să ridice din limite și să ai energie de consumat atunci când vezi un sens.

Lipsa de sens formează un blocaj în cursul normal al energiei. Ea este făcută să o iau și să o dau, iar atunci când dau, mă simt energic. Dar lipsa de sens mă face să nu mai dau energia, să o păstrez, iar atunci mă simt epuizat și mă îngraș.
Acest lucru se întâmplă inconștient: mintea încetinește metabolismul (îl dă pe “economic”), pune limite în consumul de energie și mă face să mă simt epuizat, deși din punct de vedere biologic am resurse. Însă acestea sunt limitate, iar eu mă simt ca și cum nu aș avea.

Problema lipsei de energie și a obezității este aceeași, și vedem o creștere tot mai mare a acestor simptome. Problema este lipsa de sens care reține energia.
Mâncatul înseamnă a lua energie, însă problema nu este că iau, ci că nu o dau. Și de ce nu o dau? Pentru că nu văd sens. Nu văd sens să depun efort, deși acesta întărește capacitățile organismului. Cu cât iau și dau mai multă energie, cu atât mai capabil și mai înzestrat devine organismul.
Așadar, organismul funcționează bine când iau energie ca să o dau și funcționează greșit atunci când iau, dar nu mai dau, pentru că sunt în deficit de sens și împlinire.

Orice ființă funcționează pe sens: trebuie să aibă sens, să fie un câștig. Doar așa te poți pune în mișcare. Dacă îmi e greu să mă ridic din pat dimineața, nu este pentru că nu am energie, ci pentru că nu văd un câștig, un sens, în a mă ridica. Ca rezultat al acestor gânduri, mă simt lipsit de energie, deși acea energie este disponibilă din punct de vedere biologic.

Omul nu funcționează doar cu pâine, ci îi trebuie și sens ca să se pună in mișcare, sa folosească acea pâine. Am văzut cum, dacă avem “pâine” dar nu avem sens, energia din hrană nu poate fi consumată, ci este reținută și formează astfel un blocaj.

Așadar, atunci când nu mai văd câștig, nu mai văd un sens, ca rezultat nu mai dau nici energie și astfel se întâmplă o prăbușire în lanț a funcționării omului, în care nu mai am energie și motivație. În timp, apare obezitatea, deoarece rețin energia în loc să o dau.