Numele lui Dumnezeu este folosit pentru a sluji intereselor proprii; informația și narațiunile sunt folosite pentru a servi interesului unora în detrimentul altora. Religiile sunt de multe ori folosite pentru putere și profit. De la un simplu om care face fapte bune sau este religios de frica „ghinionului”, de frica să nu-i meargă rău în viață, până la cei care se folosesc de informații atent selectate pentru a obține influență, putere și profit, toți caută interesul lor egoist.

Tradiții sunt create sub pretexte aparent bune, dar care sunt doar un mod de a sluji interesului propriu. Spre exemplu, compania „De Beers”, care se ocupă cu diamante, a făcut să pară că acestea simbolizează dragostea, statutul și bogăția, cu toate că diamantele nu sunt chiar atât de rare. Însă, controlând piața și promovând ideea de diamant ca simbol al dragostei în filme și povești, a luat naștere această tradiție a cererii în căsătorie în genunchi, cu un inel scump. Pare ceva romantic din filme, dar este doar o invenție pentru a vinde inele scumpe cu diamante, iar oamenii cad pradă acestor înșelătorii tot timpul, formulate sub diverse forme.

Vedem conflictele care au loc în lume și divizarea oamenilor, care sunt atrași de o parte sau de alta. Avem conflictul din Ucraina, conflictul din Gaza, politica de dreapta și politica de stânga, iar fiecare parte selectează informația în așa fel încât să servească intereselor proprii. Aceste lucruri nu sunt ceva nou. Părți diferite au existat și în cele două războaie mondiale, care sunt relativ recente, iar fiecare parte și-a câștigat influența prin selectarea anumitor informații care plac oamenilor.

Noi nu trebuie să ne lăsăm înșelați de aceste narațiuni create din informații care „ating o coardă sensibilă”, precum dragostea, religia, integritatea, libertatea și altele. Toate acestea sunt doar pretexte pentru a împinge interesul uneia sau alteia dintre părți, iar oricare dintre ele ar învinge, va comite același tip de atrocități, doar că în stilul propriu.
Religia și Dumnezeu au fost și sunt folosite în aceleași scopuri dezgustătoare: de la folosirea numelui lui Dumnezeu în timp ce slujesc plăcerilor lumești, pentru a nu „ajunge în iad” adaug numele Lui în viața mea, dar doar verbal, până la distrugerea altor popoare cu femei și copii, susținând că asta e voia lui Dumnezeu.

CARE ESTE SOLUȚIA?

În această lume plină de înșelare, în care am minciuni înrădăcinate tocmai acolo unde bănuiesc mai puțin, ce pot face pentru a nu ajunge într-o stare de paranoia, paralizat de scepticism, dar în același timp să nu cad pradă înșelărilor și egoismului?
Unii preferă să continue să creadă unele minciuni ca adevăr, deoarece constituie baza pe care au construit, iar dacă aceea cade, au impresia că toată lumea lor cade; așadar, continuă în minciună.
De asemenea, sunt și cei care se descurajează și ajung la nihilism, spunând că viața nu are niciun sens și că totul este haotic.
Însă prima variantă este cea mai periculoasă, deoarece creează o siguranță falsă prin certitudinea că sunt corect, fără să pot realiza că mă înșel.

Când spun că orice rău care se întâmplă este îngăduit de Dumnezeu, și că El face ca un rău să poată exista sau nu, mulți se tem și spun, precum chiar un pastor mi-a spus: „Dacă crezi asta, vei ajunge inevitabil să crezi că Dumnezeu e rău.”
Este această teamă – că, deși ceva sună rațional, dacă Dumnezeu este atotputernic și atotștiutor, ceea ce am spus mai sus se deduce logic. Chiar dacă sună adevărat, îmi este teamă să accept acest lucru, pentru că am impresia că îmi dărâmă „lumea mea”, în care un Dumnezeu bun nu ar îngădui niciodată așa ceva.
Însă aceste temeri sunt false; sunt bazate pe alte minciuni pe care le cred, respectiv despre ce înseamnă un Dumnezeu bun sau rău.
Noi nu trebuie să impunem idei ca fiind adevărate doar pentru a împiedica „lumea mea” să se prăbușească. Nu trebuie să spunem „aceasta trebuie să fie adevărat, pentru că dacă nu ar fi, e atât de rău încât nici nu vreau să mă gândesc”, deoarece astfel ne blocăm pe o fundație de nisip.

Dacă îmi construiesc o casă pe nisip, aceasta va începe să se dărâme atunci când vin apele, dar atunci e momentul să o las să se dărâme și să construiesc pe o stâncă. Doar că, atunci când vedem că se dărâmă, refuzăm să privim acea parte și ne comportăm ca și cum nisipul ar fi stâncă, pentru că ne este frică atunci când vedem că viziunea noastră asupra lumii se prăbușește.
Dar, făcând asta, doar mărim dezastrul inevitabil – când apele se înmulțesc, pierderea va fi atât de dezastruoasă, încât s-ar putea să nu mai avem ocazia să începem zidirea în altă parte, pe o stâncă.
Lasă ceea ce este instabil să se dărâme și începe o viață nouă în adevăr. Încet și sigur, adevăr cu adevăr, viața nouă va începe să prindă formă. Vor mai fi momente când vei crede că ai zidit pe stâncă, dar vei vedea că, în fața „apelor”, se dărâmă și vei realiza că ai zidit pe nisip.
Nisipul este tot stâncă, dar mărunțită – de aceea suntem păcăliți.

Este nevoie să renunț la construcția veche și să încep să construiesc pe pietre din ce în ce mai mari, care rezistă tot mai bine la apă. Este nevoie să mă nasc din nou și din nou, ori de câte ori realizez că ceva este instabil.
Nu încerca să salvezi perspectiva ta doar pentru că așa ai crescut, pentru că te-ai obișnuit așa sau pentru că nu știi altfel și îți este confortabil. Lasă ceea ce este instabil să se dărâme, chiar dacă înseamnă să accepți un adevăr precum faptul că Dumnezeu este cel care lasă să se întâmple și cele mai mari nenorociri.
Crezi că Dumnezeu ar fi rău în acest caz? Vezi de ce crezi asta și continuă să construiești de acolo.
Acesta este doar un exemplu, dar astfel de situații sunt multe – în care refuzăm un adevăr doar pentru că pare să zguduie toată perspectiva asupra vieții pe care am construit-o până atunci.

Puțin câte puțin, pas cu pas, luăm câte o minciună și o înlocuim cu adevărul; luăm câte o cărămidă de la casa zidită pe nisip și construim pe stâncă. Este un proces greu și contraintuitiv. Pe de o parte, pare că „lumea ți se dărâmă” dacă accepți că ai crezut o minciună, dar oricum lumea ta se va dărâma când apele mari vor veni. Așadar, este mai bine să începi de acum să distrugi viața veche și să construiești una nouă, acceptând minciunile atunci când ies la iveală și căutând adevărul.

Nu mai apăra firea! Nu mai încerca să salvezi casa zidită pe nisip!