„Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” (Matei 25:39-40)

Când îi spun o vorbă celuilalt, când mă comport într-un anumit fel cu cineva, toate acestea le fac Domnului. Persoana din fața mea nu își aparține, ci este a Împăratului, iar orice îi fac acelei persoane, Îi fac, de fapt, Împăratului, pentru că ale Lui sunt pierderea sau câștigul pe care îl aduci proprietății Sale, adică persoanei din fața ta.

Dacă Hristos ar veni acum printre noi, cum ne-am comporta cu El? I-am da tot ce e mai bun, L-am trata ca pe nimeni altcineva. Dacă ar fi fost în temniță, L-am fi vizitat fără îndoială.
Dar aproapele, vecinul, copilul? Le mai spunem câte una, nu contează. Și ce ni se va spune? „Nu vă cunosc, nu M-ați cunoscut!”, așa cum nu L-au recunoscut nici pe Nazarinean.

Avem nevoie să realizăm că orice facem cuiva, Domnului îi facem. Cum am vorbi cu cel din casa noastră dacă am înțelege că orice îi spunem este ca și cum I-am spune lui Hristos?
„Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” (Coloseni 3:23)

Noi spunem: „Cu Hristos aș vorbi frumos, dar soțul/soția nu e Hristos.” Iar ca rezultat, vorbim nu ca pentru Domnul, ci ca pentru oameni.
Nu este vorba doar despre fapte izolate față de cei neajutorați, ci despre tot ce facem, tot ce spunem, iar aici este inclusă fiecare persoană cu care intrăm în contact.

Cum L-ar fi tratat fariseii pe Hristos dacă venea cu fală, ca Împărat, ca Mesia, așa cum credeau ei că va veni? L-ar fi tratat cu cea mai mare grijă și respect.
Dar Nazarineanul? „Ăla nu e Mesia”, deci se comportau cu El ca și cu un simplu om.
Noi, astăzi, cum procedăm cu aproapele, sau chiar cu cei din casa noastră? Ne comportăm cu ei ca și cu Hristos, Mesia? Sau ca fariseii cu Nazarineanul?

Desigur, în mintea noastră tot răsună, ca și în mintea celor care l-au respins pe Hristos in vechime: „Da, dar vecinul nu e Hristos, cel din casa mea nu e Hristos.”
Dar El a spus: „Orice le-ați făcut lor, Mie Mi-ați făcut.” Tot ce faceți, să faceți ca pentru cine?
Chiar și ceea ce spun și fac celui din casă, vecinului?
Da, pentru că orice favoare sau defavoare fac celuilalt, oricine ar fi el, este favoare sau defavoare făcută Domnului, pentru că El este singurul care are de câștigat sau de pierdut.
Orice faci proprietății Împăratului aduce direct un prejudiciu sau un câștig Împăratului.

Orice vorbă ziditoare aduce un câștig Împăratului, orice vorbă descurajatoare aduce o pierdere Împăratului, indiferent căruia dintre oamenii Săi o spui.
Așadar, fiecare persoană cu care mă întâlnesc trebuie tratată ca și cum ar fi Hristos. Orice facem lor, Domnului facem.
Cum i-am trata pe cei din jur dacă am păstra în minte acest adevăr: că orice îi spun sau fac celuilalt, Îi fac, de fapt, Domnului?