Răul se prezintă ca fiind ceva bun
Ceea ce este rău pare, de fapt, a fi ceva bun. Lucifer era atrăgător și avea cea mai înaltă funcție în cer, iar astăzi se arată la fel de atrăgător. Uneori, fără să ne dăm seama, visăm la ceea ce el oferă atunci când ne dorim ceva pentru noi înșine – când vrem să fim sus, să primim apreciere, să ne meargă bine și să avem succes. Chiar și dragostea celorlalți, după care tânjim, este, de fapt, oferta lui.
Lucifer poate apărea ca fiind binele suprem: îngăduință, bunătate, înțelegere, bunăstare – tot ce își dorește inima noastră atât de mult. El era cel mai strălucitor înger din cer și continuă să se prezinte ca ceva minunat.
Suntem siguri pe ideile și pozițiile noastre, crezând că sunt corecte, iar cei care susțin contrariul cred același lucru despre poziția lor. De cele mai multe ori, ne concentrăm pe greșelile din ceea ce cred ceilalți și nu vedem că suntem la fel de înșelați ca și cei pe care îi condamnăm.
Orice faptă, oricât de rea, are în spate aceeași dorință de bine, iar ceea ce credem cu adevărat că este bine în viață este, de multe ori, o înșelare.
Ce facem cu informația pentru a fi utilă?
Pentru ca aceste lucruri să fie utile, trebuie să le luăm în mod personal. Nu să ne gândim că alții se înșală, ci să realizăm că eu sunt cel care cred anumite lucruri ca fiind bune, când, de fapt, mă înșel – și să fiu conștient că acest lucru mi se întâmplă mai des decât cred.
Obișnuim să spunem: „Da, am și eu câteva [greșeli], dar nu atât de multe precum alții.” Dar spunem asta doar pentru că nu vedem ce este ascuns în noi și de ce am fi în stare dacă circumstanțele s-ar schimba.
Trebuie să ne întrebăm: „Care sunt lucrurile pe care le consider adevărate și bune, dar care sunt, de fapt, o minciună?” Nu voi renunța la ceva atâta timp cât sunt încă înșelat să cred că este bun. Așadar, primul pas este să văd unde mă înșel.
Acest lucru este foarte greu, deoarece suntem atașați de ceea ce credem și devenim orbi la dovezile care ne arată că greșim.
Importanța procesului de convingere
Pentru a vedea ceva ca fiind bun sau rău, mai întâi trebuie să fiu convins că acel lucru este bun sau rău. Iar această convingere nu poate fi forțată – nu îl pot convinge pe altul cu forța, dar nici măcar pe mine însumi.
Teoretic, considerăm multe lucruri ca fiind bune, dar în realitate nu suntem convinși de ele și, astfel, nu le punem în practică.
Spre exemplu, știu că, în nicio situație, nu este bine să mă supăr. Totuși, cineva face ceva ce nu îmi place și imediat apare supărarea. Acest lucru arată că, în realitate, nu am fost convins sută la sută că nu este bine să mă supăr, arată ca nu mai cred că este valabil chiar și în acea situație. Am crezut instinctiv că, în acel moment, este bine să mă supăr, chiar dacă știam teoretic că nu este.
Convingerea este punctul culminant în viața fiecăruia. Ceea ce urmează ca efect al convingerilor noastre nu mai poate fi oprit de nimic: voință, argumente, orice ai aduce împotriva lor nu are niciun efect. Nici măcar cel care are convingerea nu o poate opri. Singura șansă de a schimba ceva este tot printr-o convingere – una care să încline balanța în altă direcție.
Cum evităm înșelarea?
Înșelarea are loc atunci când procesul de convingere din mintea mea dă greș și devin convins că un lucru este bun, când, de fapt, în realitate este rău.
Pentru a menține „sănătos” procesul de convingere, astfel încât să nu ajungem să fim înșelați, trebuie să avem o relație continuă cu „ceea ce este cu adevărat”. Ce înseamnă asta?
Dumnezeu îi spune lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Minciuna este ceea ce cred că este real, dar nu este. Adevărul este ceea ce cred că este real și chiar este.
Așadar, pentru convingeri corecte, am nevoie de o relație continuă cu Dumnezeu, prin intermediul realității pe care El ne-o oferă în jurul nostru – o realitate în care observ, sunt supus, învăț și rămân deschis în procesul de convingere.
Atunci când opresc această relație, când nu mai sunt deschis, ceea ce ajung să cred nu se mai potrivește cu realitatea – și astfel ia naștere minciuna. Ajung să cred că este posibil ceva ce este imposibil, că este real ceva ce este ireal.
Concluzie
Convingerea trebuie supusă permanent lui Dumnezeu observând ce funcționează și ce nu, ce rezistă atunci când este pus față în față cu realitatea – pentru a nu ajunge să credem ceva ce există doar în mintea noastră.
Atunci când ne închidem în noi și nu mai suntem deschiși la ceea ce este real în exterior, convingerile noastre nu se mai bazează pe realitate și începem să credem minciuni – și astfel ne înșelăm.
Eliberat prin adevăr 
Lasă un comentariu