Este supraviețuirea în sine ceea ce ne dorim?
În evoluționism se spune că motivația primară este supraviețuirea. Pentru mine este întotdeauna intrigant faptul că oameni cu capacități mentale deosebite, fizicieni, intelectuali, omit realități atât de simple. Oamenii își riscă viața în sporturi extreme, își deteriorează viața pentru plăceri, ba chiar își iau viața când simt că aceasta nu mai are sens. Un motociclist accelerează mult peste limita de viteză pentru că vrea să supraviețuiască? Un om consumă produse dăunătoare pentru că vrea să supraviețuiască? Cineva părăsit de persoana iubită sare de la etaj pentru că vrea să supraviețuiască?
Toate acestea ne arată că există ceva mai de preț decât viața, lucru a cărui lipsă face ca supraviețuirea să devină o tortură. Chiar acum, în aproape fiecare secundă, o persoană, undeva în lume, își pune capăt zilelor.
Ideea că motivația primară este supraviețuirea poate avea sens pe hârtie, dar nu și în realitate.

Ce căutăm de fapt?
Fiecare om trăiește pentru fericire, pace, iubire, sens, înțelegere și altele. Sau, mai simplu spus, caută împlinirea, împlinirea nevoilor spirituale. Toată perspectiva se schimbă atunci când înțelegem că totul este despre împlinire, nu despre lucrurile în sine. Când vrem ceva în viață, de fapt vrem împlinirea pe care credem că o vom obține odată cu acel lucru, nu lucrul în sine.
Oamenii care nu se mai satură de bogății sau de putere, de fapt își doresc împlinirea pe care cred că aceste lucruri le-ar aduce-o. Cei mai răi oameni din lume au comis atrocități căutând același lucru ca și noi: împlinirea.
Când ne trezim dimineața, ne ridicăm din pat cu anumite dorințe în minte și ne culcăm seara cu dorințe în minte, dar nu este despre acele dorințe în sine, ci despre împlinirea pe care credem că acestea ne-ar aduce-o.

Atunci când realizăm ce vrem de fapt, știm ce să căutăm și nu ne mai pierdem timpul căutând apă în puțuri seci.
În loc să spun „aș fi vrut un partener mai bun”, „aș fi vrut o casă mai mare”, „aș fi vrut vacanțe mai multe” etc., realizez că de fapt nu asta vreau. Vreau împlinirea pe care cred că acestea mi-ar aduce-o și atunci caut mai întâi „puțul cu apă”, abia apoi încerc să scot apa din el.
Toți oamenii se nasc și trăiesc încercând să scoată apă pentru a-și potoli setea, dar pentru că nu știu ce caută, nu știu unde să caute și pierd timpul cu puțuri seci.

Pe ce pune Hristos accentul?
În Ioan, capitolul 4, se vorbește despre Hristos la fântâna lui Iacov, unde a întâlnit femeia samariteană. Când Hristos vorbește despre apă, ea a crezut că este vorba despre apa din fântână și a spus:
„Domnule, nu ai cu ce să scoți apă, iar fântâna este adâncă. Deci de unde ai putea avea această apă vie?” (Ioan 4:11).
La fel și noi credem că este vorba despre lucruri fizice, pentru că le considerăm realitatea principală. Dar Hristos vorbește direct către inima omului. El știe că viața omului nu este despre lucrurile fizice, ci realitatea principală pentru om este partea spirituală, nevoia de împlinire.
„Isus i-a răspuns: «Oricine va bea din această apă va înseta din nou. Dar cel care bea din apa pe care i-o ofer Eu nu va mai înseta; ci această apă se va transforma în el într-un izvor care va țâșni spre viața eternă.»” (Ioan 4:13-14).
Este atât de profund și frumos acest verset! Isus nu vorbește despre apă fizică.
Apoi, în versetele următoare, ucenicii Îl invită să mănânce, iar El le spune:
„Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți.”
Discipolii au început să discute între ei astfel: „Oare I-a adus cineva să mănânce?”
Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan 4:32-34).

Vedem cum, în repetate rânduri, atât femeia samariteană, cât și ucenicii, sunt concentrați pe lucruri fizice. La fel facem și noi și omitem ideea esențială: viața nu este despre apă și mâncare fizică, nici măcar despre sănătate, bani, vacanțe, case, familie sau alte lucruri.
Viața este despre împlinire, despre „pâinea vieții”, cuvântul Său adică ceea ce El ne comunică, mesajul eliberator care devine în noi „un izvor care va țâșni spre viața eternă”, prin care este împlinită lucrarea Sa de a aduce oamenilor vestea cea bună: adevărata împlinire pentru care toți trăim, dar pe care nu știm unde să o căutăm, credem că este în lucruri fizice.