Vedem atâtea dispute între națiuni, între religii, între apropiați, iar fiecare își vede poziția sa ca fiind adevăr. Spunem că cineva greșește și pare mereu să fie celălalt, iar pentru asta aducem argumente bune și sincere care ne-au adus la concluzii de care suntem foarte convinși și la care nu renunțăm pentru nimic.
Totuși, poate adevărul să contrazică adevărul? Din punct de vedere logic, pare că nu, însă haideți să facem un pas în spate și să privim din ansamblu.

Avem situația următoare, leul se întâlnește cu zebra în savană și încep o contradicție:
Leul: “Nu am ce mânca aici, dacă nu te mănânc voi muri.”
Zebra: “Dacă tu mă mănânci, eu voi muri, așa că nu sunt deacord.”
Așadar începe disputa, “vino”, “nu vin”. Cine greșește în această situație?
Zebra: “Leul greșește, dacă ar fi un bun creștin ar muri el de foame ca să trăiesc eu.”
Leul: “Dacă zebra ar fi un bun creștin și-ar da viața ca să trăiesc eu, așadar ea greșește.”

Exact așa sunt și disputele dintre oameni, uneori fiecare spune ceva adevărat, dar cu toate acestea se contrazic. Așadar concluzia la care am ajuns este că adevărul parțial poate fi adus în contradicție cu alt adevăr parțial. Parțial nu înseamnă că o parte este adevăr iar o parte minciună, ci este un adevăr total, dar izolat de alte adevăruri.
Spre exemplu, faptul că leul va muri dacă nu mănâncă zebra este total adevărat, însă adevărat este și că zebra va muri dacă se lasă mâncată. Când fiecare ține de un adevăr parțial (care nu include toate adevărurile), vor ajunge să se bată cap în cap. De asemenea și ideea că un bun creștin își dă viața pentru celălalt este adevărată, asta este iubirea, interes maxim pentru celălalt. Totuși chiar și acest lucru dacă este izolat de alte adevăruri poate duce la contradicție.
Așadar dacă avem câteva adevăruri, iar celălalt are tot câteva adevăruri, vom ajunge la dispute unii cu alții chiar dacă fiecare prezintă un adevăr absolut.

Care este soluția, cum procedăm în această situație? A cunoaște tot ce este adevărat te face automat să cunoști prin excludere și tot ce este minciuna, însă asta ar însemna să fi atotștiutor, ceea ce nu doar ca nu e posibil, dar este interesant că sună exact ca oferta lui Lucifer “veți cunoaște binele și răul”. Așadar tot adevărul nu îl putem cunoaște, iar adevărul parțial aduce contradicții. Ce facem în această situație?
A avea tot adevărul poate totuși nu înseamnă a cunoaște toate adevărurile, ci se referă la tot adevărul descoperit. Dar revenim, ce facem când cineva căruia i s-a descoperit o parte din adevăr, se întâlnește cu cineva căruia i s-a descoperit o altă parte? Cruciadă, asta s-a întâmplat în istorie pentru că așa cum am văzut, cu adevărurile parțiale te poți bate cap în cap.

Trebuie să fie ceva mai profund aici, a cunoaște tot adevărul înseamnă să nu rămâi la un adevăr parțial, ci când celălalt vine cu alt adevăr parțial să le accepți pe ambele chiar dacă par că se bat cap în cap. Dacă te ți de adevărul parțial pe care îl ai, iar celălalt face la fel, rezultatul este disputa si conflictul.
Un lucru interesant este că Hristos spune “Eu sunt adevărul”, adevărul nu este doar o informație pe care o știi, ci o persoană pe care o cunoști continuu. Așadar a avea adevărul nu înseamnă doar a avea informații corecte, ci a avea o atitudine de acceptare continuă a adevărurilor care se descoperă. O relație cu Hristos înseamnă, pe lângă altele, o relație cu adevărul în care sunt deschis să aflu lucruri noi, o relație în care îi supun cunoștințele mele limitate și sunt dispus să accept adevărul chiar și atunci când acesta nu este așa cum credeam. Este ca în relația cu o persoană, nu este suficient să știu ce a făcut acum cinci ani, ci interacțiunea este zilnică și din ea înveți tot timpul ceva, nu este un set de informații adevărate, ci este o relație cu adevărul.
Dumnezeul drept din Vechiul Testament pare să nu se potrivească cu Hristosul iubitor din Noul Testament, iar evreii care au rămas la adevărul parțial, l-au răstignit, ei nu au înțeles că adevărul nu înseamnă doar o informație adevărată, ci este o relație dinamică de cunoaștere continuă în care trebuie să renunți la tine și la a rămâne fixat pe o informație.

Așadar să ne întoarcem la exemplul cu leul și zebra, cum ar trebuii să se continuie acea interacțiune acum că știm aceste lucruri?
Leul/Zebra: ceea ce eu spun este adevărat, dar și ceea ce spune celălalt este adevărat, așadar cum se îmbină aceste adevăruri? Păi nu resping din start ceea ce este nou și aparent contradictoriu, ci cercetez să descopăr dacă este ceva ce nu știam, iar rezultatul este o căutare a adevărului prin care ajung să-L cunosc mai bine pe Dumnezeu. Pentru că nu mai este voia mea care primează, ci mă supun relației cu Adevărul. Nu mai rămân blocat cu un adevăr parțial care este după voia mea, ci accept orice adevăr, pentru că nu mai este vorba despre mine.
Doar așa îL putem avea pe Hristos care este Adevărul, altfel dacă îL cunoaștem doar parțial, unul vorbește de Hristosul din templu, cu biciul, altul vorbește de Hristosul care iartă femeia păcătoasă, iar dacă nu facem o imagine de ansamblu care se mărește continuu, ajungem ca “Hristosul din mine” să se lupte cu “Hristosul din tine”. Așadar atitudinea trebuie să fie cea în care fac un pas în spate și nu mai este vorba despre mine, un pas în spate în care și leul și zebra spun: “nu este vorba despre mine, ci vreau sa vad care este adevărul indiferent dacă îmi place sau nu”. Prea mult suntem prinși ba în pielea zebrei, ba a leului, iar așa ne este imposibil să cunoaștem Adevărul.

Așadar în situații contradictorii, fă un pas în spate, “zoom out”, chiar nu este vorba despre tine sau ai tăi, ci despre Adevărul de necuprins care include toate adevărurile, ne spunem Aceluia Atotcunoscător, despre El este vorba.