A înțelege ce este închinarea este esențial pentru a identifica cui slujim în realitate, nu doar cui credem noi că slujim. Biblia vorbește despre închinare ca fiind de importanță deosebită atât în trecutul nostru cât și în viitor, la final facându-se diferența între cei care se închină fiarei și cei care se închină lui Dumnezeu.
Dar ce înseamnă închinarea? Pentru mulți acesta este doar un termen bisericesc, serviciu de închinare, sau închinare prin rugăciune și cântare.
Orice acțiune poate avea loc doar datorită unei închinări prealabile în care dedic o informație cuiva pentru a primi o însemnătate din care îmi iau motivatia pentru a face acel lucru. Așadar orice facem este o închinare, nu este doar un ritual la biserică, ci este o viață întreagă pe care o iau din cel care îmi e stăpân.

Ce înseamnă faptul că dedic o informație cuiva pentru a primi o însemnătate din care îmi iau motivația pentru a face acel lucru?
Luăm spre exemplu, a te ridica din pat dimineața:
“Să mă ridic din pat” este o informație în mintea mea, să o dedic înseamnă “pentru cine trebuie să mă ridic?”, iar răspunsul poate fi:
     – pentru copii (Ce ar zice ei dacă nu mă ridic din pat? Rău. Deci trebuie sa mă ridic!)
     – pentru mine (Ce părere aș avea eu despre mine dacă nu mă ridic? Una rea. Deci trebuie să mă ridic!)
     – pentru cunoscuți (Ce ar zice cunoscuții dacă nu mă ridic din pat? Rău. Deci trebuie să mă ridic!)
Aceste ganduri, de cele mai multe ori au loc fără să fim conștienți de ele, iar uneori avem impresia că facem pentru cineva când în realitate facem pentru altcineva, de aceea este important să fim foarte atenți la toate detaliile și să luăm în considerare fiecare semn care ne arată cui slujim, fie ca ne place sau nu.
Aceste lucruri se văd foarte ușor la copiii foarte mici, atunci când se lovesc sau cad, se uită la părinte să vadă ce reacție are, iar dacă vede îngrijorare, se îngrijorează și plânge, dar dacă părintele râde, râde și el chiar dacă îl doare, “ce zice părintele despre ce tocmai am pățit? Ca să știu dacă e bine sau rău.”
Deasemenea dacă vede un urs, se uită ce zice părintele, dacă el se bucură și merge spre urs, merge și copilul fără nici o teamă, dacă părintele se sperie, și copilul se sperie, plânge și fuge.
Așa cum copilul când e foarte mic urmează complet părintele, noi trebuie să urmăm Tatăl din cer, ținta este să ajungem acolo încât pentru orice facem să ne gândim doar la “Ce zice Tata?”, nu ce zice familia, biserica, lumea, și nici măcar ce zic eu, cum îmi pare mie. Primul pas este să conștientizez că mă închin oamenilor și mie, iar aici este spre binele nostru să vedem că suntem legați de fapt de oameni. Cea mai periculoasă stare este să fiu legat de oameni crezând că mă leg de Dumnezeu.

Aceasta este închinarea pe care o vrea Dumnezeu de la noi, nu ritualuri, ci să-L urmăm în fiecare acțiune “Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru Dumnezeu”, asta înseamnă totul, dormit, vorbit, citit, etc. Iar când fac orice, să mă gândesc sincer, cu cât sunt mai sincer cu atât îmi va fi mai bine, “pentru cine fac?”, iar răspunsul sincer la această întrebare îți arată cui te inchini cu adevărat, aproapelui, copiilor, partenerului, ție, cunoscutilor? Motivația  să fac un lucru vine din ce zice cine?
Ce zice familia dacă fac cutare? Ce zic oamenii de la biserică sau rude? Aceasta este ceea ce ne ține “sfinți”, dar noi ne închinăm de fapt oamenilor, în realitate nu facem păcate grave pentru că ne îngrijorăm ce o să zică cutare și cutare, este incredibil, trebuie să ne trezim la realitate altfel ni se va spune “îndepărtați-vă de la Mine căci nu vă cunosc”.

În încercările finale vor rezista doar cei care se închină doar lui Dumnezeu, așadar acum este timpul să conștientizăm falsa religie pe care o avem și să ne formăm obiceiul de a întreba “ce zice Dumnezeu?”. Uneori chiar dacă știm ce zice tot nu îL urmăm pentru că în sinea noastră de fapt credem că este altcineva mai bun de urmat, dar cu cât îl cunoaștem mai mult pe El vom vedea că este Păstorul cel mai bun, și important este doar ce zice El, dar pentru asta trebuie să îL cunoaștem personal, “oile mele îmi cunosc glasul și vin la Mine când le chem”.